Cui nu-i place tocătorul? 
(by ola small dickie)

câteodată când mai văd
o poză cu noi doi
îmi vine să mi-o lipesc pe spate
şi să plec aşa spre prima noastră
întâlnire

zâmbetele noastre firave
se împingeau atunci spre acelaşi loc
ca în pâlnia unei maşini de tocat
unde dansam, ne învârteam, ne contopeam
urcam, ne mişcam, ne transformam
în acelaşi sens

Fantezii pe parchet
(by ola small dickie)

probabil din cauza balconului
deschis
a căzut felicitarea cu lipici
pe care mi-ai facut-o cadou de crăciun
de pe raft
în care eu eram un moşneag
cu barba albă
în timp ce ateriza pe parchet
pe 26 ianuarie
m-am teleportat ca prostu
pe podea sub ea
am vorbit cu microorganismele
bă vine sfârşitul lumii
o să vedeţi un întuneric
şi nimic nu va mai exista după
în aceşti 4 cm de parchet
ei nu credeau, cică au mai auzit
aşa că am rămas cu ei
mi-am făcut prieteni printre bacterii
aveau monoliţi în formă de şosete
în definitiv mi-am făcut şi o prietenă
mai interesantă printre euglene,
se închina la şosete
dar părea mai libertină
ne-am făcut şi o casă
ne ţineam de mână şi vizitam
crăpătura parchetului în lacrimi
prăpastia, de emoţia momentului
am îmbătrânit împreună
printre nepoţi, cu barba albă,
dupa zeci de ani
am ridicat bastonul în aer şi am ţipat
încercând să mişc un colţ de felicitare
un colţ de cer, poate vezi că se mişcă
poate când faci curat...
şi toţi s-au adunat în jurul meu
şi mi-au dat o felicitare
în care eu eram desenat cu barba albă
şi am aruncat-o în prăpastia lor
cu tot cu baston.

Vertigo (by ola small dickie)

Când de mână ne plimbăm
Străzile toate sunt o apă
Iar eu calc pe nuferi
Când îți întorci chipul spre mine
Trei primăveri se-ntrec
Care să vină prima
Pământul se-nvârte
Doar ca să-ți prindă
Buclele din urmă
Iar eu sunt doar un amețit
Prins în toată această tevatură.

16.11.2012

F... 
(by ola small dickie)

F....f.....f....
Frunza
O frunză cade pe noi, lipicioasă
Transpirația ta sau prea multe
Drumuri încercate de melc
Un melc târându-se prin ploaie
Sau prea multe urme de frâne lăsate
Pe străzi ce nu au cunoscut dragostea

Strâmtă, puternică, ascetă, albastru închis
Ca bricheta mea
Sub un semn rău ne-am născut cu toții
Frunza se așază pe noi
Iar noi doi nu suntem altceva
Decât un graffiti pe carcasa unui melc
Ce se târăște pe o stradă, plină de mașini
o stradă fără urme, fără oameni, fără melci

Western (by ola small dickie)

vremuri imemoriale joacă poker
pe oameni
într-un bar înființat cu bunăvoința
și acționariatul tuturor bătrânilor
ce au apucat să înțeleagă 
sfârșirea conștiinței
înainte de apusul ființei
pe masă se adună grămezi întregi
de oameni mari
o vreme îi adună pe toți
a câștigat o partidă
dar nu și privirile moralei
ce stă sfidătoare și dezbrăcată
legată de bara de striptease
a barului modelat arhitectural
dupa escapadele
erotice ale timpului nemăsurat
timp dat sub preș
de unu doi sau trei oameni leneși
miroase a uitare și deodată
explicabil, apare doamna mare
își aruncă pălăria spre cuierul
copie brâncuși 
iar privirile instrumentelor cu arcuș
se fac piatră apoi instant rumeguș
liniștea obținută își ia haina 
face semne de mută și se face dusă
rămâne zgomotul de fond al jocului de poker
ce în sfârșit prinde tupeu
și începe să se întindă, băut,
pe portativul desenat pe linoleu.

                                                              Poezie anti-pneumonie 
                                                                 (by ola small dickie)

                                                             cu ambele mâini ocupate
                                                             și o fată în brațe
                                                             inițiez bucurii neprognozate 
                                                             pentru eschimoși

                                                             aurora boreală într-o vară călduroasă
                                                             la polul nord
                                                             apare pe cer într-un portativ
                                                             desenat în cheia ta
                                                             de țigara mea
                                                             fumul din ea desenează în răsuflarea noastră note
                                                             pe care ludwig doar le mai simțea 
                                                             asurzit de țipetele tale
                                                             în timp ce eu cântam la pian
                                                             el se uita și compunea
                                                             muzica ta.

Our lil chef .chester a gătit o delicatesă literară și ne-a servit-o:

Anthony Bourdain - Kitchen Confidential: Adventures in the Culinary Underbelly 
(recenzie)

            La fel ca mulţi alţii, am auzit de Anthony Bourdain urmărind emisiunea No Reservations de pe Travel Channel, a cărei gazdă respectabilă este. Mi s-a părut (şi încă mi se mai pare) o gură proaspătă de aer în peisajul adesea anost al emisiunilor culinare şi de călătorie, dominat de tot felul de doamne dubioase şi indivizi plictisitori, care nu sunt în stare să emită un aer de satisfacţie vizavi de plăcerile mâncării nici picaţi cu ceară. Anthony Bourdain m-a cucerit iremediabil din prima secundă: iată un bucătar de 40 şi ceva de ani, grizonat, fumător înrăit, semialcoolic, sarcastic, cinic, însă inteligent şi amuzant, nutrind o ură profundă faţă de Rachael Ray, dans şi karaoke, plimbându-se pe tot globul, mâncând, gustând, gătind, exprimându-şi opiniile fără perdea şi fiind întotdeauna "hungry for more" - mi-a plăcut la nebunie.