Fantezii pe parchet
(by ola small dickie)
probabil din cauza balconului
deschis
a căzut felicitarea cu lipici
pe care mi-ai facut-o cadou de crăciun
de pe raft
în care eu eram un moşneag
cu barba albă
în timp ce ateriza pe parchet
pe 26 ianuarie
m-am teleportat ca prostu
pe podea sub ea
am vorbit cu microorganismele
bă vine sfârşitul lumii
o să vedeţi un întuneric
şi nimic nu va mai exista după
în aceşti 4 cm de parchet
ei nu credeau, cică au mai auzit
aşa că am rămas cu ei
mi-am făcut prieteni printre bacterii
aveau monoliţi în formă de şosete
în definitiv mi-am făcut şi o prietenă
mai interesantă printre euglene,
se închina la şosete
dar părea mai libertină
ne-am făcut şi o casă
ne ţineam de mână şi vizitam
crăpătura parchetului în lacrimi
prăpastia, de emoţia momentului
am îmbătrânit împreună
printre nepoţi, cu barba albă,
dupa zeci de ani
am ridicat bastonul în aer şi am ţipat
încercând să mişc un colţ de felicitare
un colţ de cer, poate vezi că se mişcă
poate când faci curat...
şi toţi s-au adunat în jurul meu
şi mi-au dat o felicitare
în care eu eram desenat cu barba albă
şi am aruncat-o în prăpastia lor
cu tot cu baston.
