Citeam volumul lui Sorin Despot, apasă (Ed.Cartea Românească, Buc, 2010), și am găsit un vers care mi s-a părut deopotrivă amuzant, minimalist și înduioșător:
mama calculează hârtii/ imaginându-și că/ a crescut mare
(extras din poezia caramele).
Mi-a inspirat o lume a adulților ca închipuire a unor copii, care s-au proiectat în visul lor și au pierdut cifrul de întoarcere, devenind niște copii ,,responsabili". O imagine similară acelui microcosm desemnat prin termenul de ghetuți în poezia lui Dan Sociu, după cum pertinent observa partenerul meu pseudo-activ de blog, ola small dickie.
M-am gândit imediat la o imagine a unei mame generice pline de riduri și griji, socotind pe o masă, bazată desigur, la rândul ei, pe calcule și probabilități, cheltuielile lunii viitoare, într-o ecuație în care se scad iluzii și se adună întreținerea. Și din imaginarul propriu, s-a născut un meme:
Va urma și o recenzie propriu-zisă a volumului, după acest scurt
teaser.
