carbomb 
(by .chester)

We were like the car
That blows up a street in Tehran
The explosive-laced jacket
Of a suicide bomber
Always so far away
This could never happen to me
When we're together
The ground shakes violently
For a beautiful moment
And we're the center of it all
While everyone stares in disbelief
But when the smoke has cleared
I'm left searching through the rubble
And picking up the pieces by myself

Our lil chef .chester a gătit o delicatesă literară și ne-a servit-o:

Anthony Bourdain - Kitchen Confidential: Adventures in the Culinary Underbelly 
(recenzie)

            La fel ca mulţi alţii, am auzit de Anthony Bourdain urmărind emisiunea No Reservations de pe Travel Channel, a cărei gazdă respectabilă este. Mi s-a părut (şi încă mi se mai pare) o gură proaspătă de aer în peisajul adesea anost al emisiunilor culinare şi de călătorie, dominat de tot felul de doamne dubioase şi indivizi plictisitori, care nu sunt în stare să emită un aer de satisfacţie vizavi de plăcerile mâncării nici picaţi cu ceară. Anthony Bourdain m-a cucerit iremediabil din prima secundă: iată un bucătar de 40 şi ceva de ani, grizonat, fumător înrăit, semialcoolic, sarcastic, cinic, însă inteligent şi amuzant, nutrind o ură profundă faţă de Rachael Ray, dans şi karaoke, plimbându-se pe tot globul, mâncând, gustând, gătind, exprimându-şi opiniile fără perdea şi fiind întotdeauna "hungry for more" - mi-a plăcut la nebunie.

Please welcome our guest nerdstar- Vlăduț (.chester) and his review on Pygmy

           

               Am devenit un pălăniuc acum doi ani, când am citit Fight Club cu o satisfacţie vecină cu extazul, după ce văzusem filmul omonim de-o căruţă de ori. Am fost fascinat de Chuck Palahniuk, de stilul său agresiv şi de toate elementele şocante pe care avea curajul să le introducă în romanele sale. Am vrut mai mult. A urmat Choke, care m-a făcut să empatizez cu deviatul sexual Victor Mancini şi eforturile sale disperate de a-şi cunoaşte adevărata identitate. Haunted a fost un adevărat tur de forţă: parcă fiecare povestire încerca din răsputeri s-o întreacă pe precedenta ei, să fie mai violentă, mai intensă, mai scandaloasă, mai tulburătoare. Fiecare poveste începea suficient de "cuminte" pentru ca, în decurs de câteva pagini, să mă facă să zbier "DE CE? DE CE, DOAMNE, DE CE?!". Cred că Haunted a rămas şi acum Palahniuk-ul meu preferat. Bântuind librăriile şi anticariatele ca un strigoi, am mai cumpărat Lullaby, Rant şi Supravieţuitor şi, de fiecare dată, citirea unui roman de Chuck Palahniuk devenea o mini-sărbătoare: abia aşteptam să văd ce porcării demente i-au mai trecut autorului prin cap.

Postfața volumului Ola Small World- un eveniment marca .chester

           Pe 10 noiembrie 2010, scriam pe un forum penibil următoarele rânduri:

Am tresărit plăcut la gândul unui nou volum de astfel de cioburi răzleţe, răsfirate şi răsturnate de creativitate prodaniană. Textul de faţă mi-a plăcut, cam ca tot ce am mai citit de la tine, şi începe să-mi placă din ce în ce mai mult stilul tău. Devii olimpian şi s-ar putea foarte bine să ajungi în topul meu personal, alături de alţi titani. Deja eşti pe aproape.