Michel Tournier, Picătura de aur (Rao, 2011)
Ekphrasis-ul este un concept împrumutat din limba greacă (ek ,,afară”, phrasis ,,vorbire”- desemnarea nominală a unui obiect neanimat), cu o tradiție literară destul de bine fundamentată în descrierea verbală a unei opere de artă vizuală. Prin urmare, este modul literaturii de a invita imaginea să i se alăture, numai că raportul de putere este permanent interșanjabil, cele două partenere subminându-se reciproc. Imaginea și cuvântul își dispută permanent statutul prim în acest tip de literatură. Romanul ekphrastic impune prin acest tip de abordare vizuală și o permanentă interpretare și updatare a rolului elementului preluat din imagistic și introdus în imaginar prin text. La modul romanesc, imaginea convocată nu este pretextul inserării unui comentariu de tipul istoriei artelor, ekphrasis-ul fiind chiar conceptul opus, după cum distinge și David Carrier în articolul Ekphrasis and Interpretation: Two Modes of Art History Writing. Comentariul artistic ar trebui să vizeze aspecte compoziționale, tehnice, precedentele vizuale, simbolurile și raportările la artă, pe când ekphrasis-ul extrage imaginea din conceptualizările sale și o redescoperă ca poveste spusă de autorul ei, provocând și demararea epicului.
