Salt intergalactic din pulă
                              (by osd)

prinde strâns cu mâinile tale mici
 balustrada rece și lungă
 de parcă atunci ai prinde
 prima secundă a universului
 în timp ce ai fi aplecată în fața mea
 ți-aș citi de pe spatele gol și alb
 cele mai frumoase versuri
 scrise vreodată

Sa nu poti o poezie 
(by ola small dickie)

sa nu poti sa scrii o poezie
e ca si cum ai sta noaptea cu ochelari de stele la stele ca si cum ai fi ca mine din 5 in 5 minute ziliere ca si cum ai fi un inginer ce se viseaza ghepard ca si cum te-ar chema gheorghe in loc de leonard

nici macar ca si cum te-ai vedea zidar cand de nimic nu ai habar ca si cum ti-ai arunca sosetele murdare in cos in loc sa le lipesti in albumul vietii tale prin care traiesti prin care ai calcat ca ultimul om murdar si l-ai afisa la balcon in carlige dar nu la uscat ci la vegheat caci daca toti ne-am uita mai bine in ce ne bagam picioarele dimineata am vedea ca avem o mare literatura de sertar

Fantezii pe parchet
(by ola small dickie)

probabil din cauza balconului
deschis
a căzut felicitarea cu lipici
pe care mi-ai facut-o cadou de crăciun
de pe raft
în care eu eram un moşneag
cu barba albă
în timp ce ateriza pe parchet
pe 26 ianuarie
m-am teleportat ca prostu
pe podea sub ea
am vorbit cu microorganismele
bă vine sfârşitul lumii
o să vedeţi un întuneric
şi nimic nu va mai exista după
în aceşti 4 cm de parchet
ei nu credeau, cică au mai auzit
aşa că am rămas cu ei
mi-am făcut prieteni printre bacterii
aveau monoliţi în formă de şosete
în definitiv mi-am făcut şi o prietenă
mai interesantă printre euglene,
se închina la şosete
dar părea mai libertină
ne-am făcut şi o casă
ne ţineam de mână şi vizitam
crăpătura parchetului în lacrimi
prăpastia, de emoţia momentului
am îmbătrânit împreună
printre nepoţi, cu barba albă,
dupa zeci de ani
am ridicat bastonul în aer şi am ţipat
încercând să mişc un colţ de felicitare
un colţ de cer, poate vezi că se mişcă
poate când faci curat...
şi toţi s-au adunat în jurul meu
şi mi-au dat o felicitare
în care eu eram desenat cu barba albă
şi am aruncat-o în prăpastia lor
cu tot cu baston.

Vertigo (by ola small dickie)

Când de mână ne plimbăm
Străzile toate sunt o apă
Iar eu calc pe nuferi
Când îți întorci chipul spre mine
Trei primăveri se-ntrec
Care să vină prima
Pământul se-nvârte
Doar ca să-ți prindă
Buclele din urmă
Iar eu sunt doar un amețit
Prins în toată această tevatură.

16.11.2012

F... 
(by ola small dickie)

F....f.....f....
Frunza
O frunză cade pe noi, lipicioasă
Transpirația ta sau prea multe
Drumuri încercate de melc
Un melc târându-se prin ploaie
Sau prea multe urme de frâne lăsate
Pe străzi ce nu au cunoscut dragostea

Strâmtă, puternică, ascetă, albastru închis
Ca bricheta mea
Sub un semn rău ne-am născut cu toții
Frunza se așază pe noi
Iar noi doi nu suntem altceva
Decât un graffiti pe carcasa unui melc
Ce se târăște pe o stradă, plină de mașini
o stradă fără urme, fără oameni, fără melci

Western (by ola small dickie)

vremuri imemoriale joacă poker
pe oameni
într-un bar înființat cu bunăvoința
și acționariatul tuturor bătrânilor
ce au apucat să înțeleagă 
sfârșirea conștiinței
înainte de apusul ființei
pe masă se adună grămezi întregi
de oameni mari
o vreme îi adună pe toți
a câștigat o partidă
dar nu și privirile moralei
ce stă sfidătoare și dezbrăcată
legată de bara de striptease
a barului modelat arhitectural
dupa escapadele
erotice ale timpului nemăsurat
timp dat sub preș
de unu doi sau trei oameni leneși
miroase a uitare și deodată
explicabil, apare doamna mare
își aruncă pălăria spre cuierul
copie brâncuși 
iar privirile instrumentelor cu arcuș
se fac piatră apoi instant rumeguș
liniștea obținută își ia haina 
face semne de mută și se face dusă
rămâne zgomotul de fond al jocului de poker
ce în sfârșit prinde tupeu
și începe să se întindă, băut,
pe portativul desenat pe linoleu.

                                                              Poezie anti-pneumonie 
                                                                 (by ola small dickie)

                                                             cu ambele mâini ocupate
                                                             și o fată în brațe
                                                             inițiez bucurii neprognozate 
                                                             pentru eschimoși

                                                             aurora boreală într-o vară călduroasă
                                                             la polul nord
                                                             apare pe cer într-un portativ
                                                             desenat în cheia ta
                                                             de țigara mea
                                                             fumul din ea desenează în răsuflarea noastră note
                                                             pe care ludwig doar le mai simțea 
                                                             asurzit de țipetele tale
                                                             în timp ce eu cântam la pian
                                                             el se uita și compunea
                                                             muzica ta.

Paternitate (by ola small dickie)

sunt în cadă
un spermatozoid mai vânjos
îmi dă târcoale, incest aș zice eu
și cu cât tupeu!
tocmai eu să fiu luat la țintă
cel care l-am făcut singur pe această criză

niciodată nu am mai ridicat dopul de la cadă
cu atâta paternitate.

Bloc

nu mai e apă
nu mai sunt versuri
de pe bloc îți întinzi rochia de mireasă
la geamuri ne adunăm toți
ne uităm cum ni le acoperi cu stele

nu mai sunt picioare
doar scaunele
să ne prelingem noi toți stând doar pe ele
nu mai trece timpul
e doar adiere
secundele dorm pe pleoapele mele
dimineața ne trezim însetați
și avem numai bere
lumea întreagă-i un infarct
al unui mut ce visează să zbiere.

by ola small dickie

Vremuri (by ola small dickie)

pun puțin în mult
cum pun mulți mult în nimic
scriu în notepad pentru că n-am
atât de mult de zis cât au alții
în word, cuvânt de vopsit
pe ochi stinși obosiți
de atât carbit
ce explodează ca o zi de nepricopsit
în care ai deschis o șampanie
și ea nu a bubuit în nimeni
în nimic, în tine nu s-a auzit
nimic, ești gol ești plin
de vid ești mic
cât un univers scrumat
într-o scrumiera în jurul căreia
s-au adunat eu, tu, noi, voi
viitori eludați de timp
de mod, de indicativ

Catren afumat

După câteva pahare de cereale alterate, colegul meu de blog retortează poetic:

Te-am luat în brațe
În mâinile mele ești o armă ce declanșează sfârșitul lumii
Căci ce rost mai are ca timpul să treacă
Când noi suntem deja împreună?

Simbioză (by ola small dickie)

sunt un păianjen cu picioare subțiri
și ude, prins în umezeala ochilor tăi
din care nu mai pot să scap
am încercat să țes în jurul tău
o pânză de atingeri
iar din prădător acum sunt eu vânat
rămânem astfel îmbrățișați etern
în cartea de biologie apare o nouă simbioză
iar o fetiță ne va găsi, asa prinși
și ne va pune noaptea, pe cer, într-o veioză.

Mahmureala (by ola small dickie)

Dimineața pe la prânz
În cutia craniană am un lac de bere caldă
Și deasupra lui aburi din ceață din fum de tutun
2 tâmple oarbe se împușcă în acest decor
Pe ochi am 2 capace de bere
Și n-am putere acum în pleoape să le dau jos
Încep să te caut prin pat
Ca un orb cu baston pe trotuar beat
Apari pe un val de cearșaf
"Iar te-ai făcut praf"
Și vocea ta mă face iar om.

Poetul surprins de propria-i lansare

            

              Prodan Ionuț-Laurențiu, Ola Small World, (Ed.Obscură, 2011)

          Volumul secund al chipeșului poet Ionuț-Laurențiu Prodan conturează mult mai limpede, dincolo de eterogenitatea primului calup poetic, filonul intens erotizat al poeziei lui. Cuplul este versificat în diferite ipostaze, extras banalului și aruncat în situații-limită. Imaginarul prodanian își configurează clar traiectoria prin depășirea unor quest-uri fabuloase, în care singurul adjuvant permis este mâna domniței.

Poetul cu o țigară înfiptă în gât

Prodan Ionuț-Laurențiu, Opere, (Ed.Cartea Nushească, 2010)

    Parcursul tânărului poet Prodan Ionuț Laurențiu este marcat de două perioade de creație, esențial diferite: prima perioadă este constituită de poezia erotică, pe filiera fraților Văcărești-Arghezi, intens tradiționalistă și ștampilată de cunoștințele absolventului de liceu; cu toate acestea, prima etapă anticipează timid evoluția ulterioară, impregnată de însemnele princiare ale postmodernismului și ale douămiismului, prin excelență. Autoreferențialitatea și textualismul sunt cele două concepte care ordonează logica intestină a etapei secunde- poezia de factură absurdă. Chiar dacă autorul nici nu știe despre ce vorbim aici.

I can`t feel my wooden leg

Mi-a amorţit piciorul viu
Şi nu mi-l simt pe cel din lemn
Deci nu pot să merg după insecticid
Când furnicile se mută
Iar eu nu pot să le ucid

Ab initio

I can't feel my wooden pen. But I still got my mouse.

Sub auspiciile metonimice ale acestui moto (rezultat în urma ședinței de astăzi, 08.05.2011) debutează blogul nostru, propunându-și să solidifice părerile evanescente, pierdute prin baruri, bancuri și parcuri, ale unei filoloage și ale unui gamer poet, publicat la edituri obscure.

Dincolo de superficialitățile lui în domeniul meu și de orgoliile mele tot în domeniul meu, fiecare dintre noi se va limita la poiana lui de competențe- eu voi posta regulat recenzii ale diferitelor cărți care îmi pică în mână și mi se lipesc de ghiozdan, iar el va fi invitat ocazional (mai precis, de două ori pe lună) să defileze cu entuziasm prin fantasmagoriile jocurilor adventure. Întregul nostru demers a primit numele de quest literar. Desigur, picanteria blogului va fi rezervată poemelor informaticianului dintre noi.

Prin urmare, ola small dickie va surprinde mauși în pixul gol, iar eu, alina pixcupescu, voi rămâne ce-am fost- un maus de bibliotecă.