Dan Sociu, Pavor nocturn, Ed. Cartea Românească, 2011
După cum îi spune și numele, antologia de poezie a lui Dan Sociu este ca o sudoare rece pe care o simți pe tâmple când te trezești brusc în inima nopții dintr-un coșmar brutal, încerci să-ți ștergi transpirația și
descoperi că nu era nimic pe fruntea ta. Aprinzi lumina și pereții colcăie de gândaci. Ești la cămin. Fruntea ta a fost traseul parcurs de o coleopteră. E doar o altă noapte de vară și adevăratul coșmar abia acum începe. Aceeași senzație de încercare disperată de a te salva dintr-un univers plin de nisipuri mișcătoare și o mână întinsă care te scoate și nu face decât să te împingă sub un camion mi-a inspirat mie acest volum. Acesta este
background-ul de exhibare a unei estetic
i a ratării și a unei dorințe ardente de mântuire, nu neapărat în sens transcendental, cât în cel mai firesc mod- prin iubire, dorință, de altfel, exprimată dureros de imagistic:
fă-ți casă cu mine
la casa de amanet
(...)
culcă-te lîngă mine în betonieră
doi avortoni găsiți în container
două hoituri îmbrățișate-n portbagaj
