carbomb 
(by .chester)

We were like the car
That blows up a street in Tehran
The explosive-laced jacket
Of a suicide bomber
Always so far away
This could never happen to me
When we're together
The ground shakes violently
For a beautiful moment
And we're the center of it all
While everyone stares in disbelief
But when the smoke has cleared
I'm left searching through the rubble
And picking up the pieces by myself

Salt intergalactic din pulă
                              (by osd)

prinde strâns cu mâinile tale mici
 balustrada rece și lungă
 de parcă atunci ai prinde
 prima secundă a universului
 în timp ce ai fi aplecată în fața mea
 ți-aș citi de pe spatele gol și alb
 cele mai frumoase versuri
 scrise vreodată

Subvers
(by ola small dickie)

sub plapuma nu exista lustre
sub pleoapele mele esti doar tu
sub etajul asta nu mai sunt
altii ca noi
iar sub cerul asta
doar eu iti invelesc acum gleznele
cu cearsaful asta rece
sub care sunt doar eu
sub mana ta intinsa
am aparut eu rosu
sub chipul meu rosu
esti doar tu
subversiv semafoarele arata
toate spre tine
sub pasii mei ce merg spre tine
toate fetele mele uimite
se dezlipesc de asfalt urland
sub liftul in care apasam butoane
e un tirbuson
ce ne va deschide in spume
intr-o intersectie fara lume
o mare lipsa de respect
fata de orice revelion

Sa nu poti o poezie 
(by ola small dickie)

sa nu poti sa scrii o poezie
e ca si cum ai sta noaptea cu ochelari de stele la stele ca si cum ai fi ca mine din 5 in 5 minute ziliere ca si cum ai fi un inginer ce se viseaza ghepard ca si cum te-ar chema gheorghe in loc de leonard

nici macar ca si cum te-ai vedea zidar cand de nimic nu ai habar ca si cum ti-ai arunca sosetele murdare in cos in loc sa le lipesti in albumul vietii tale prin care traiesti prin care ai calcat ca ultimul om murdar si l-ai afisa la balcon in carlige dar nu la uscat ci la vegheat caci daca toti ne-am uita mai bine in ce ne bagam picioarele dimineata am vedea ca avem o mare literatura de sertar

Cui nu-i place tocătorul? 
(by ola small dickie)

câteodată când mai văd
o poză cu noi doi
îmi vine să mi-o lipesc pe spate
şi să plec aşa spre prima noastră
întâlnire

zâmbetele noastre firave
se împingeau atunci spre acelaşi loc
ca în pâlnia unei maşini de tocat
unde dansam, ne învârteam, ne contopeam
urcam, ne mişcam, ne transformam
în acelaşi sens

Fantezii pe parchet
(by ola small dickie)

probabil din cauza balconului
deschis
a căzut felicitarea cu lipici
pe care mi-ai facut-o cadou de crăciun
de pe raft
în care eu eram un moşneag
cu barba albă
în timp ce ateriza pe parchet
pe 26 ianuarie
m-am teleportat ca prostu
pe podea sub ea
am vorbit cu microorganismele
bă vine sfârşitul lumii
o să vedeţi un întuneric
şi nimic nu va mai exista după
în aceşti 4 cm de parchet
ei nu credeau, cică au mai auzit
aşa că am rămas cu ei
mi-am făcut prieteni printre bacterii
aveau monoliţi în formă de şosete
în definitiv mi-am făcut şi o prietenă
mai interesantă printre euglene,
se închina la şosete
dar părea mai libertină
ne-am făcut şi o casă
ne ţineam de mână şi vizitam
crăpătura parchetului în lacrimi
prăpastia, de emoţia momentului
am îmbătrânit împreună
printre nepoţi, cu barba albă,
dupa zeci de ani
am ridicat bastonul în aer şi am ţipat
încercând să mişc un colţ de felicitare
un colţ de cer, poate vezi că se mişcă
poate când faci curat...
şi toţi s-au adunat în jurul meu
şi mi-au dat o felicitare
în care eu eram desenat cu barba albă
şi am aruncat-o în prăpastia lor
cu tot cu baston.

Vertigo (by ola small dickie)

Când de mână ne plimbăm
Străzile toate sunt o apă
Iar eu calc pe nuferi
Când îți întorci chipul spre mine
Trei primăveri se-ntrec
Care să vină prima
Pământul se-nvârte
Doar ca să-ți prindă
Buclele din urmă
Iar eu sunt doar un amețit
Prins în toată această tevatură.

16.11.2012