Cu mausul în lanul de secară: I can`t feel my wooden leg

luni, 9 mai 2011

Mi-a amorţit piciorul viu
Şi nu mi-l simt pe cel din lemn
Deci nu pot să merg după insecticid
Când furnicile se mută
Iar eu nu pot să le ucid

OLA SMALL WORLD

I can't feel my wooden pen. But I still got my mouse.

Sub auspiciile metonimice ale acestui moto debutează blogul nostru, propunându-și să solidifice părerile evanescente, pierdute prin baruri, bancuri și parcuri, ale unei filoloage și ale unui gamer poet, publicat la edituri obscure.

Dincolo de superficialitățile lui în domeniul meu și de orgoliile mele tot în domeniul meu, fiecare dintre noi se va limita la poiana lui de competențe- eu voi posta regulat recenzii ale diferitelor cărți care îmi pică în mână și mi se lipesc de ghiozdan, iar el va fi invitat ocazional (mai precis, de două ori pe lună) să defileze cu entuziasm prin fantasmagoriile jocurilor adventure. Întregul nostru demers a primit numele de quest literar. Desigur, picanteria blogului va fi rezervată poemelor informaticianului dintre noi.

Prin urmare, ola small dickie va surprinde mauși în pixul gol, iar eu, alina pixcupescu, voi rămâne ce-am fost- un maus de bibliotecă.

Alina Pixcupescu

Măcar acum suntem complet

...zicea un poet când încerca să distragă atenția de la incapacitatea lui de a înțelege cum funcționează un lift exterior într-o expoziție de artă contemporană. Alina Pixcupescu debordează de îndrăzneală dar eu tastez având coloana vertebrală în formă de C când mă gândesc că voi apărea sub un astfel de titlu de blog și sub un astfel de motto absolut impresionante. Suntem masochiști, puteam astăzi să ne gândim mai puțin în timp ce stăteam la o masă cu notă mică dintr-un bar cu prețuri mari. O să scriu aici poezii pe care ați fi vrut să le fi scris voi și recenzii despre jocuri pe care ați fi vrut să le fi jucat voi. Dacă le-ați scris și jucat deja atunci am tot respectul.

ola small dickie

luni, 9 mai 2011

I can`t feel my wooden leg

4 comentarii:

FII DE NĂPÂRCĂ

DEPOZIT DE ARICI