Horă în doi

Încingem o horă în doi în tigaie
Pe ritmuri orientale de E-uri arse
Facem o brașoveanca pe autostradă
Fugăriți de polițiști homosexuali și lesbiene
Fluturând pe cai bolnavi bastoane roz
Deturnăm carul mare și strivim sub noi stele
Obosiți tragem semnalul de alarmă
Din scânteile roților de tren ne aprindem țigările
La sfârșit le stingem pe lună
Lăsând cratere
Pe care le admirăm întinși, mândri și transpirați
Când ne ridicăm, urmele noastre se țin de mână
Pe iarba udă din Murighiol.

Homelessly in love

       Dan Sociu, Pavor nocturn, Ed. Cartea Românească, 2011

      După cum îi spune și numele, antologia de poezie a lui Dan Sociu este ca o sudoare rece pe care o simți pe tâmple când te trezești brusc în inima nopții dintr-un coșmar brutal, încerci să-ți ștergi transpirația și descoperi că nu era nimic pe fruntea ta. Aprinzi lumina și pereții colcăie de gândaci. Ești la cămin. Fruntea ta a fost traseul parcurs de o coleopteră. E doar o altă noapte de vară și adevăratul coșmar abia acum începe. Aceeași senzație de încercare disperată de a te salva dintr-un univers plin de nisipuri mișcătoare și o mână întinsă care te scoate și nu face decât să te împingă sub un camion mi-a inspirat mie acest volum. Acesta este background-ul de exhibare a unei estetici a ratării și a unei dorințe ardente de mântuire, nu neapărat în sens transcendental, cât în cel mai firesc mod- prin iubire, dorință, de altfel, exprimată dureros de imagistic:

fă-ți casă cu mine

la casa de amanet

(...)

culcă-te lîngă mine în betonieră

doi avortoni găsiți în container

două hoituri îmbrățișate-n portbagaj

Pe teren

vreau să achiziționez cuvinte
dintr-o gospodărie veche
cu turci de grindă și ștergare.
pot să-și păstreze postavurile
mie să-mi vândă doar
pe o punguță de galbeni
un plisc de apă vie idiomatic.

Plăci platonice - incitare la volumul 2

am adunat în colţul camerei

cutii de sex răsuflat

şi bere caldă

pe lustră tremură atârnată

o muscă moartă

când fiecare mişcare

a ta din cur

produce o rimă împerecheată

cu mine, cu tine, cu patul

cu blocul, şi vecinii se întreabă

trezindu-se, se mişcă blocul?

produci fluctuaţii în mine

şi pe piaţa imobiliară

vecinii se întreabă

cât mai e un teren

departe, cât mai avem

până în groapă?

Poetul cu o țigară înfiptă în gât

Prodan Ionuț-Laurențiu, Opere, (Ed.Cartea Nushească, 2010)

    Parcursul tânărului poet Prodan Ionuț Laurențiu este marcat de două perioade de creație, esențial diferite: prima perioadă este constituită de poezia erotică, pe filiera fraților Văcărești-Arghezi, intens tradiționalistă și ștampilată de cunoștințele absolventului de liceu; cu toate acestea, prima etapă anticipează timid evoluția ulterioară, impregnată de însemnele princiare ale postmodernismului și ale douămiismului, prin excelență. Autoreferențialitatea și textualismul sunt cele două concepte care ordonează logica intestină a etapei secunde- poezia de factură absurdă. Chiar dacă autorul nici nu știe despre ce vorbim aici.

Resuscitarea textualiștilor

Sorin Gherguț, Orice (Ed.Pandora M, 2011)

   Sorin Gherguț poate face deliciul oricărui literat, pentru că baletează cu suplețe printre rafinamente lirice retezate de cele mai multe ori de douămiiști. E amuzant fără a fi licențios și e profund fără a împroșca cu sânge când își scoate inima, pentru că el știe că și sângele și inima sunt făcute tot din text. Cuvintele pot ucide lumea din exterior, spunea poetul pe undeva, dar tot ele sunt criminalul perfect- nu lasă nicio urmă. Cuvintele desființează și dispar (sau lovesc și fug), atunci când sunt rostite. În scris, însă, și date lui Gherguț, ele devin niște jucării care au dezvoltat propria lor inteligență și încep să circule, să iasă din cutia lor și să socializeze cu altele: cuburile cu indienii de plastic, păpușa cu un pinguin plușat, ca într-un toy story în care fiecare jucărie reprezintă, în sine, un canon literar, producând un nou sens doar dacă se lasă lasciv atrasă în combinații extravagante:

foneme, lexeme, sintagme, propoziții: și gata

versuri aruncate în volum cu lopata

de la lume adunate și-napoi la lume date stricate,

murdărite, descompletate.

glume de o mie de ori repetate.

(dubii, dubii, dubii, 2.)

I can`t feel my wooden leg

Mi-a amorţit piciorul viu
Şi nu mi-l simt pe cel din lemn
Deci nu pot să merg după insecticid
Când furnicile se mută
Iar eu nu pot să le ucid

Măcar acum suntem complet

...zicea un poet când încerca să distragă atenția de la incapacitatea lui de a înțelege cum funcționează un lift exterior într-o expoziție de artă contemporană. Alina Pixcupescu debordează de îndrăzneală dar eu tastez având coloana vertebrală în formă de C când mă gândesc că voi apărea sub un astfel de titlu de blog și sub un astfel de motto absolut impresionante. Suntem masochiști, puteam astăzi să ne gândim mai puțin în timp ce stăteam la o masă cu notă mică dintr-un bar cu prețuri mari. O să scriu aici poezii pe care ați fi vrut să le fi scris voi și recenzii despre jocuri pe care ați fi vrut să le fi jucat voi. Dacă le-ați scris și jucat deja atunci am tot respectul.

Ab initio

I can't feel my wooden pen. But I still got my mouse.

Sub auspiciile metonimice ale acestui moto (rezultat în urma ședinței de astăzi, 08.05.2011) debutează blogul nostru, propunându-și să solidifice părerile evanescente, pierdute prin baruri, bancuri și parcuri, ale unei filoloage și ale unui gamer poet, publicat la edituri obscure.

Dincolo de superficialitățile lui în domeniul meu și de orgoliile mele tot în domeniul meu, fiecare dintre noi se va limita la poiana lui de competențe- eu voi posta regulat recenzii ale diferitelor cărți care îmi pică în mână și mi se lipesc de ghiozdan, iar el va fi invitat ocazional (mai precis, de două ori pe lună) să defileze cu entuziasm prin fantasmagoriile jocurilor adventure. Întregul nostru demers a primit numele de quest literar. Desigur, picanteria blogului va fi rezervată poemelor informaticianului dintre noi.

Prin urmare, ola small dickie va surprinde mauși în pixul gol, iar eu, alina pixcupescu, voi rămâne ce-am fost- un maus de bibliotecă.