Poetul surprins de propria-i lansare

            

              Prodan Ionuț-Laurențiu, Ola Small World, (Ed.Obscură, 2011)

          Volumul secund al chipeșului poet Ionuț-Laurențiu Prodan conturează mult mai limpede, dincolo de eterogenitatea primului calup poetic, filonul intens erotizat al poeziei lui. Cuplul este versificat în diferite ipostaze, extras banalului și aruncat în situații-limită. Imaginarul prodanian își configurează clar traiectoria prin depășirea unor quest-uri fabuloase, în care singurul adjuvant permis este mâna domniței.

            Singurul reper în haosul apocaliptic din background este iubirea, percepută ca o stare sine qua non, ca o marcă identitară într-un proces de disoluție generală. ,,Ce-ți mai rămâne atunci când totul e pierdut?" pare să întrebe PIL în franceză.

            Cosmogonia universului prodanian se produce într-o armonie bipolară, în care principiile contrare se pierd într-o ecuație a uitării de sine și a arderii rituale pentru același scop. Nu mundaneitatea evenimentelor este vizată, ci firescul lor. Cele mai naturale gesturi sunt proiectate la scară cosmică fără cea mai mică bătaie a genelor. PIL își mitologizează contemporaneitatea cu o naturalețe debordantă, construind o epicitate poematică fidelă unui realism magic estompat, în care un eveniment aparent familiar se sparge în mii de fațete și își deturnează opacitatea, clipocind din adânc sensuri noi și neașteptate. De multe ori însă versurile au un tragic înduioșător de minimalist: ,,E 7 seară și e sfârșitul lumii (...) Vroiam să ne uităm de blugi/ Ți-am zis că o să cadă Marți/ Cum ies acum cu ăștia rupți?" (Apocalipsa). Dimensiunea postapocaliptică a fost tocmai componenta edgy depictată și pe coperta volumului de către controversatul artist Andrei Neagu, pentru a evidenția traiectoria exterminării unei lumi tocmai prin intermediul iubitei devenite armă de distrugere în masă. Așa cum Creația a fost desăvârșită prin Cuvânt divin, în mod similar, Apocalipsa este declanșată prin Cuvântul din poemele lui PIL.

            Deși nu și-a identificat apartenența la o anumită direcție literară, PIL merge pe filiera unui textualism care păstrează afinitatea pentru puns, plăcerea asocierilor inocentoide de lexeme și foneme. Ludicul este de fapt o componentă sine qua non a poeziei lui, iar când nu se joacă, PIL îi bea mințile cititorului lui, înghițindu-l în text și devorându-l hulpav ca pe o bere rece cu un antricot cald, și scriindu-i în final o poezie. Textul e tot ceea ce rămâne atunci când tot sângele s-a scurs, pare să scrie pe frontispiciul poeziei lui PIL.

            Dimensiunii postmoderne i se poate însă asocia versatilitatea poetului de a jongla cu diferite registre stilistice, de a trece de la proză la poezie și viceversa, păstrând logica unui storyline activ. Dacă la primul volum eforturile de interpretare globală erau direct proporționale capacității recenzorului de a imagina, de această dată sensurile generale se decantează singure.
              Tomul Ola Small World respiră și transpiră poezie erotică, plasându-se la câteva case mai încolo de Absurdistan, după ce treci de Macondo și faci dreapta spre Yoknapatawpha, ai grijă să nu scapi suburbia Ola- a small world where everybody knows your name. Cu toate acestea, armonia acestui microcosm nu e decât una aparentă, fiind minată de profunde crize identitare, filozofice, religioase, sociale, antropologice, dar mai ales legate de limbaj și de incapacitatea acestuia de a exprima gândirea în imagini.

Apocalipsa

E 7 seara și e sfârșitul lumii

   În fundal se aude o melodie

  Încă putem să ne ținem de mână

 

    Deci mai e timp, hai să alergăm afară

   

      Cei care nu cred fac o paradă

     

         Și pentru mâine aveam planuri

        

            Vroiam să ne uităm de blugi

          

     Ți-am zis că o să cadă Marți

            

 Cum ies acum cu ăștia rupți?

Poezie pentru Alina

Am construit hidrocentrale

                                    prin venele tale

Am instalat panouri solare

                                    în ochii tăi

Și mori eoliene

                                    în vorbele tale

Mi-ai dăruit mai mult

                   decât pot consuma

                                              și pierde

Am făcut risipă de fiecare dată

                               când ne-am întâlnit

Am vărsat urme

                                în urmele noastre

Ca să vadă și alții ce primesc

Și ce nu pot duce.

                   Publicarea volumului a fost ,,lucrătura" unei întregi echipe de virtuoși: Chester (co-editor) s-a ocupat de postfață, Zuluf de copertă, Meetzer, Theo, Lumi &co de coperta patru. Good job everybody!