Cui nu-i place tocătorul?
(by ola small dickie)
câteodată când mai văd
o poză cu noi doi
îmi vine să mi-o lipesc pe spate
şi să plec aşa spre prima noastră
întâlnire
zâmbetele noastre firave
se împingeau atunci spre acelaşi loc
ca în pâlnia unei maşini de tocat
unde dansam, ne învârteam, ne contopeam
urcam, ne mişcam, ne transformam
în acelaşi sens
al naibii timp
cum dădea din manivelă mirat
mai arunca un ochi oprindu-se
şi noi simţeam momentul
şi atunci continuam timpul doar pentru noi
doar privindu-ne ochi în ochi
iar el nervos împingea iar
la final o să ne mănânce cineva
căci am avut toate ingredientele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu