sunt un păianjen cu picioare subțiri
și ude, prins în umezeala ochilor tăi
din care nu mai pot să scap
am încercat să țes în jurul tău
o pânză de atingeri
iar din prădător acum sunt eu vânat
rămânem astfel îmbrățișați etern
în cartea de biologie apare o nouă simbioză
iar o fetiță ne va găsi, asa prinși
și ne va pune noaptea, pe cer, într-o veioză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu